Glosar de printare 3D
Cuvintele pe care le auzi când vorbești despre printare 3D, explicate pe scurt și fără jargon.
- Printare 3D (fabricație aditivă)
Felul de a face un obiect adăugând material strat cu strat, după un model 3D din calculator — invers față de frezare sau strunjire, unde materialul se scoate dintr-un bloc.
- FDM (depunere de material topit)
Tehnologia folosită de imprimantele noastre: un fir de plastic (filament) este topit într-o duză încălzită și depus în linii subțiri, strat peste strat. Se mai numește și FFF.
- Filament
Materialul pentru printarea FDM: un fir de plastic (de obicei cu diametrul de 1,75 mm) livrat pe bobină. Există filamente din PLA, PETG, ABS, ASA, TPU și multe altele.
- Duză
Vârful metalic încălzit prin care iese plasticul topit. Diametrul ei (des folosit: 0,4 mm) influențează cât de fine pot fi detaliile și cât de repede se printează.
- Pat de printare (placa)
Suprafața plană, de obicei încălzită, pe care se construiește piesa. Primul strat trebuie să se lipească bine de ea, altfel piesa se poate desprinde sau deforma.
- Strat și înălțimea stratului
Piesa se construiește din straturi orizontale. Straturile mai subțiri dau o suprafață mai netedă și detalii mai fine, dar printarea durează mai mult; straturile mai groase sunt mai rapide, cu „trepte” mai vizibile.
- Perimetre (pereți)
Liniile care formează conturul exterior și interior al fiecărui strat. Mai mulți pereți fac de obicei piesa mai rezistentă decât o umplere mai deasă.
- Umplere (infill)
Structura din interiorul piesei (grilă, fagure, zigzag etc.). Piesele printate nu sunt de obicei pline: umplerea se alege după rolul piesei — puțină pentru obiecte decorative, mai multă pentru piese care preiau forță.
- Suporturi
Structuri ajutătoare printate sub părțile care altfel ar sta „în aer”. Se îndepărtează după printare și pot lăsa urme ușoare pe suprafața de sub ele.
- Consolă (overhang)
O parte a piesei care iese în afară peste stratul de dedesubt. Consolele puțin înclinate se printează fără probleme; cele aproape orizontale au nevoie de suporturi sau de altă orientare a piesei.
- Punte (bridging)
O porțiune printată „în aer” între două puncte de sprijin, ca un pod. Punțile scurte ies bine fără suporturi; cele lungi se pot lăsa în jos.
- Deformare la colțuri (warping)
Ridicarea colțurilor piesei de pe pat, pentru că plasticul se contractă când se răcește. Apare mai ales la materiale ca ABS/ASA și la piese mari și plate; se previne cu setări și material potrivite.
- Slicer (program de feliere)
Programul care „taie” modelul 3D în straturi și calculează traseul duzei, viteza, umplerea și suporturile. Rezultatul este fișierul pe care îl citește imprimanta.
- G-code
Lista de comenzi pentru imprimantă (mișcări, temperaturi, viteze) generată de slicer. Clientul nu trebuie să ne trimită G-code — ne trimite modelul 3D.
- STL
Cel mai folosit format de fișier pentru printare 3D. Descrie doar forma suprafeței, din triunghiuri — fără culori și fără unități de măsură salvate (de aceea e bine să ne spui dacă modelul e în milimetri).
- 3MF
Format mai nou decât STL, care poate păstra și unitățile de măsură, culorile și mai multe obiecte într-un singur fișier.
- OBJ
Format 3D folosit des în grafică și animație. Se poate printa dacă modelul este închis complet (vezi „model etanș”).
- Model etanș (închis)
Un model 3D fără găuri în suprafață, care delimitează clar „interiorul” de „exterior”. Modelele făcute pentru randare sau jocuri au uneori goluri și trebuie reparate înainte de printare.
- Modelare 3D (CAD)
Desenarea unei piese în calculator, cu dimensiuni exacte. O folosim când clientul are doar o schiță, o poză sau o piesă ruptă și nu are încă un fișier 3D.
- Toleranță (abatere dimensională)
Cât poate diferi dimensiunea reală a piesei față de cea din model. La piesele care se îmbină (capac pe cutie, ax în gaură) se lasă un mic joc, ca să intre fără forțare.
- PLA
Cel mai folosit filament: ușor de printat, cu suprafață frumoasă și multe culori. Nu e potrivit pentru căldură — începe să se înmoaie pe la 50–60 °C (de exemplu într-o mașină în soare).
- PETG
Material mai tenace și mai rezistent la căldură decât PLA, potrivit pentru piese funcționale și pentru multe utilizări în exterior.
- ABS și ASA
Materiale rezistente la temperaturi mai mari; ASA rezistă în plus la soare (UV), de aceea e bun pentru exterior și interiorul mașinii. Sunt mai greu de printat (se pot deforma la colțuri).
- TPU
Filament flexibil, asemănător cauciucului — pentru garnituri, tampoane, huse sau piese care trebuie să se îndoaie.
- Duritate Shore
Cât de moale sau de tare e un material elastic, măsurat pe o scară numită Shore A: cu cât numărul e mai mic, cu atât materialul e mai moale. Filamentele TPU obișnuite au în jur de 95A — flexibile, dar ferme.
- Post-procesare
Tot ce se face după printare: scoaterea suporturilor, șlefuire, lipirea pieselor mari printate din bucăți, vopsire sau montarea de inserții filetate.
- Inserție filetată (piuliță de alamă)
O mică piuliță de metal, de obicei din alamă, presată la cald într-o gaură a piesei printate. Filetul ei rezistă mult mai bine decât un filet printat direct în plastic, mai ales la șuruburi strânse și desfăcute des.
- Prototip
Un prim exemplar al unei piese sau al unui produs, făcut ca să verifici forma, dimensiunile și montajul înainte de producția în serie.
- Litofanie
Un panou subțire printat după o fotografie: privit cu lumină din spate, zonele mai groase par mai închise și cele mai subțiri mai luminoase, așa că apare imaginea.
Ai o întrebare despre comandă, nu despre termeni? Vezi întrebările frecvente sau articolele din blog.
Nu știi ce setări sau ce material îți trebuie?
Nu e nevoie să cunoști termenii: spune-ne la ce folosește piesa și alegem noi împreună cu tine.